Vintilă Horia
Vintilă Horia (Romanian pronunciation: [vinˈtilə ˈhori.a]; December 18, 1915 – April 4, 1992) was a Romanian writer, winner of the Goncourt Prize, and convicted war criminal.
Life and career
Born in Segarcea, he graduated from the Saint Sava National College, then studied Law, and then Letters, including terms at universities in Italy and Austria. An associate of the far right thinker Nichifor Crainic, Horia sat on the editorial board of his Sfarmă Piatră journal.[1] He contributed to Gândirea and Porunca Vremii articles praising the Italian fascism of Benito Mussolini (Miracolul fascist — "The Fascist Miracle"),[2] as well as pieces attacking authors whom the traditionalist group viewed as decadent (notably, Tudor Arghezi and Eugen Lovinescu).[3]
After Crainic took over as Minister of Propaganda in King Carol II's authoritarian government, he appointed Horia as member of the diplomatic mission to Rome.[4] According to his own account, Horia shared Crainic's rejection of the Iron Guard, and, after Carol was ousted by the latter's National Legionary State government, he was recalled from office.[4] He later left for Vienna.
With Romania's siding with the Allies in 1944 (see Romania during World War II), Horia was taken prisoner by the Nazi authorities, and interned in the concentration camps at Karpacz and Maria Pfarr (he was to be liberated a year later by the British Army).
Deciding not to return to an increasingly Soviet Union-dominated Romania, Vintilă Horia lived in Italy (where he became good friends with Giovanni Papini).
In 1946, in the Romanian counterpart to the Nuremberg trials, Horia was sentenced to life in prison for facilitating the penetration of fascist ideas in Romania, and for making the case for those ideas to be implemented under the leadership of the German embassy in Bucharest. The sentence against him has never been rescinded.[5] In 1948, Horia moved to Argentina, where he taught at the Universidad de Buenos Aires; after March 1953, he lived in Spain, employed as a researcher in the Italic Studies field.
He won the Prix Goncourt for his novel Dieu est né en exil (God was born in exile) in 1960; however, following the allegations that he had been a member of the Iron Guard, Vintila Horia refused to receive the Prize, but the Goncourt remains attributed to him. According to some, the allegations constituted slander aimed at Horia by the communist regime,[6] with the purpose of blackmailing him into issuing positive remarks about the regime.[5] His book notably attracted Jean-Paul Sartre's criticism.[7]
Other prizes received by Vintila Horia: Medalla de Oro de „Il Conciliatore”, Milano (1961); “Bravo para loshombres que unem en la verdad”, Madrid (1972); “Dante Aligheri" Prize, Firenze (1981).
He died in Collado Villalba, a municipality of Madrid.
The centenary of Vintila Horia was celebrated at the University Alcala de Henares and in several towns in Romania.
literary works
Novels
- Acolo și stelele ard, Ed. Gorjan, București, 1942.
- Dieu est né en exil, Fayard, Paris, 1960.
- Le Chevalier de la Résignation, Fayard, Paris, 1961.
- Les Impossibles, Fayard, Paris, 1962.
- La septième lettre. Le roman de Platon, Plon, Paris, 1964.
- Une femme pour l’Apocalypse, Julliard, Paris, 1968.
- El hombre de las nieblas, Plaza y Janés, Barcelona, 1970.
- El viaje a San Marcos, Magisterio Español, Madrid, 1972.
- Marta o la segunda guerra, Plaza y Janés, Barcelona, 1982.
- Persécutez Boèce, Lausanne, L’Age d’Homme, 1987.
- Un sepulcro en el cielo, Planeta, Barcelona, 1987.
- Les clefs du crépuscule, L’Age d’Homme, Lausanne, 1988.
- Mai sus de miazănoapte, Cartea Românească, București, 1992.
Short stories
- El despertar de la sombra, Editora Nacional, Madrid, 1967.
- Informe último sobre el Reino H, Plaza y Janés, Barcelona, 1981.
- Moartea morții mele, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999.
- El fin del exilio. Cuentos de juventud, Criterio Libros, Madrid, 2002.
Memoirs
- Journal d’un paysan du Danube, Table Ronde, Paris, 1966.
- Memoriile unui fost sagetator, Ed. Vremea, București, 2015.
Essays
- Presencia del mito, Escelicer, Madrid, 1956.
- Poesía y libertad, Madrid, Ateneo, 1959.
- La rebeldia de los escritores soviéticos, Rialp, Madrid, 1960.
- Quaderno italiano, Pisa, 1962.
- Giovanni Papini, Wesmael-Charlier, Paris, 1963.
- Juan Dacio, Diccionario de los Papas. Prefacio de Vintila Horia. Editorial Destino, Barcelona 1963. (Juan Dacio is the pseudonym of Vintila Horia.)
- Platon, personaje de novela, Ateneo, Madrid, 1964.
- España y otros mundos, Plaza y Janés, Barcelona, 1970.
- Viaje a los Centros de la Tierra, Plaza y Janés, Barcelona, 1971.
- Pepi Sánchez, Prensa Española, Madrid, 1972.
- Mester de novelista, Prensa Española, Madrid, 1972.
- Encuesta detrás de lo visible, Plaza y Janés, Barcelona,1975.
- Introducción a la literatura del siglo XX. (Ensayo de epistemología literaria), Gredos, Madrid, 1976.
- Consideraciones sobre un mundo peor, Plaza y Janés, Madrid, 1978.
- Literatura y disidencia, Ed. Rioduero, Madrid, 1980.
- Los derechos humanos y la novela del siglo XX, Magisterio Español, Madrid, 1981.
- Mai bine mort decât comunist, Phoenix, București, 1990.
- Dicționarul Papilor, Editura Saeculum I.O., 1999.
Poetry
- Procesiuni, Ed. Pavel Suru, București, 1936.
- Cetatea cu duhuri, Ed. Pavel Suru, București, 1939.
- Cartea omului singur, Ed. Pavel Suru, București, 1941.
- A murit un Sfânt, Valle Hermoso (Argentina), 1952.
- Poesia romaneasca noua. Antologie, Colecția “Meșterul Manole”, Salamanca, 1956.
- Jurnal de copilărie, Fundația Regală Universitară Carol I, Paris, 1958.
- Viitor petrecut, Salamanca, 1976.
Books and PhD Thesis Consecrated to Vintila Horia
Books
- Sanda Stolojan, Au balcon de l’exil roumain à Paris: avec Cioran, Eugène Ionesco, Mircea Eliade, Vintilă Horia…, Paris, L ’Harmattan, 1999.
- Crenguța Gânscă, Vintilă Horia. Al zecelea cerc: eseu despre o trilogie a exilului, Cluj-Napoca, Dacia, 2001.
- Marilena Rotaru, Întoarcerea lui Vintilă Horia, Ideea, București, 2002.
- Cecilia Latiș, Arhitecturi paralele: Marguerite Yourcenar –Vintilă Horia, Suceava, Editura Universității din Suceava, 2003.
- Cecilia Latiș, Polifonii creatoare: paralelă între creația lui Marguerite Yourcenar și a lui Vintilă Horia, Suceava, Editura Universității din Suceava, 2003.
- Pompiliu Crăciunescu, Vintilă Horia - Translittérature et Réalité, Editura L’Homme Indivis, Veauche, Franța, 2008.
- Georgeta Orian, Vintilă Horia, un scriitor împotriva timpului său, Cluj-Napoca, Limes, 2008.
- Pompiliu Crăciunescu, Vintilă Horia - Transliteratură și Realitate, București, Curtea Veche, 2011.
- Sonia Elvireanu, Fața întunecată a lui Ianus – Vintilă Horia, Dumitru Țepeneag, Norman Manea, Gabriel Pleșa, Editura Tipo Moldova, Colecția „Academica”, Iași, 2013.
- Nicolae Florescu, Vintilă Horia între „ieșirea din a exista și intrarea în a fi”, București, Editura Jurnalul Literar, 2014.
- Mihaela Albu și Dan Anghelescu, Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate, Craiova, Aius, 2015.
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Mircea Eliade, Vintilă Horia și un istoric răpit prin Berlinul de est"
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Receptarea româneasca a primului scriitor străin laureat al premiului GONCOURT"
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Vintilă Horia exilat"
- (in Romanian) Isabela Vasiliu-Scraba: "Vintilă Horia ca istoric al filozofiei româneşti"
PhD Thesis
- Monica Nedelcu, La obra literaria de Vintila Horia. El espacio del exilio en cuatro novelas francesas (L’œuvre littéraire de Vintila Horia. L’espace de l’exil dans quatre romans français), Madrid, Universidad Complutense, Colección Tesis Doctorales, 1989.
- Claudia Drăgănoiu, La prose littéraire d’exil : Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu et L. M. Arcade (Proză literară de exil: Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu și L. M. Arcade), Strasbourg, Faculté des Lettres, Université de Strasbourg, 2011.
- Manuela Alexe, Représentations de l’espace dans la prose de Vintilă Horia (Reprezentări ale spațiului în proza lui Vintilă Horia), Școala doctorală de studii literare și culturale, Universitatea din București, 2012.
- Renata-Simona Georgescu, L’image de la Roumanie chez Vintilă Horia, Petru Dumitriu et Paul Goma, Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2013.
- Alina Elena Costin, Vintilă Horia: Exil et création, Facultatea de Litere, Universitatea « Alexandru Ioan Cuza », Iași, 2013.
- Sonia Elvireanu, Fața întunecată a lui Ianus – Vintilă Horia, Dumitru Țepeneag, Norman Manea, Gabriel Pleșa, Fcaultatea de Istorie și Filologie, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, 2013.
Notes
References
- Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucharest, 1995
- (in Romanian) Excerpts from Wladimir Paskievici, Vintilă Horia - omul, opera şi afacerea Premiului Goncourt
- (in Romanian) Marilena Rotaru, "Întoarcerea lui Vintilă Horia (2)" (1990 interview with Vintilă Horia), on Memoria.ro
- Richard Wagner, "A writer in the cold war", Neue Zürcher Zeitung, April 2, 2007 (available at signandsight.com on April 30, 2007)
- Marius Mihet, ”Sfârșit de ciclu romanesc (Salvarea de ostrogoți)”, în „România literară”, nr. 43/2016, page 13: http://www.romlit.ro/sfrit_de_ciclu_romanesc
- Alex. Ștefănescu, ”Ultimul mesaj al lui Vintilă Horia”, în „România literară”, nr. 50/2008: http://www.romlit.ro/ultimul_mesaj_al_lui_vintil_horia
- Andrei Pleșu, „Adaos la „cazul” Vintilă Horia”, în „Dilema Veche”, 12 februarie 2016: http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/adaos-la-cazul-vintila-horia