Talk:Anton Maria Del Chiaro

From Wikipedia, the free encyclopedia

This article is within the scope of WikiProject Biography. For more information, visit the project page.
Stub This article has been rated as Stub-Class on the project's quality scale. [FAQ]
This article has been automatically assessed as Stub-Class by WikiProject Biography because it uses a stub template.
  • If you agree with the assessment, please remove {{WPBiography}}'s auto=yes parameter from this talk page.
  • If you disagree with the assessment, please change it by editing the class parameter of the {{WPBiography}} template, removing {{WPBiography}}'s auto=yes parameter from this talk page, and removing the stub template from the article.

An interesting part from his book: Miniştrii, pe de altă parte, impuneau pe boieri şi negustori la grele biruri, iar cine nu le vărsa la termenul hotărât era condamnat la închisoare şi bătaie. Un copil de 8 ani, fiu al lui Radu, fratele Principelui Ştefan Cantacuzino, fu smuls din braţele mamei sale, în mănăstirea Mihai Vodă unde era închisă, şi cu sabia în mână fu ameninţată cu uciderea copilului în faţa ei, dacă nu va plăti imediat cinci pungi, adecă 2.500 galbeni. Un membru al familiei Bălăceanu, supus torturii pentru neplata imediată a sumei impuse, s-a rugat lui D-zeu în gura mare „să vie odată nemţii, ca să scape nenorocita ţară de jugul aspru". Pentru aceste cuvinte, din ordinul lui Mavrocordat, i se taie capul, şi nu obţine altă graţie de cât a se spovădui şi a fi înmormântat ca de moarte naturală. Mă aflam în camera Principelui când dase sentinţa de moarte şi discutând cu armaşul greceşte, îmi traduse în latineşte convorbirea, adăugându-mi că, cu toţii cei 6 ani trăitori în Valahia, nu cunosc încă firea lor ticăloasă. Am dat din umeri fără să răspund, dar mărturisesc ca nu-mi puteam explica cruzimea acestui prinţ erudit şi mare iubitor de talente şi mai cu seama generos cu străinii, faţă de cari avea o purtare atât de civilizată şi le purta grija de cele necesare traiului; un om care ar merita toată lauda, dacă n-ar fi dat administraţia ţării pe mâna câtorva miniştri, duşmani ai propriei lor ţări pe care o ruinară, punând patimile lor înaintea interesului şi liniştei publice, pe când ceilalţi dregători, cari nu erau valahi, presimţind parcă ce aşteaptă pe Domnitor şi pe ei înşişi, se întreceau în a strânge avere, chiar fără ştirea stăpânului lor, cum arată cazul următor cunoscut personal de mine.

... which should make it`s way into the Nicholas Mavrocordatos article, and to those articles where the Phanariot epoch is still presented as having some kind of super-beneficial character and effect... Greier 15:28, 29 October 2006 (UTC)

First of all, there are no such articles. Second of all, Del Chiaro does not draw any conclusions about the Phanariote epoch or other Phanariote rulers, nor could he. Thirdly, the effects of the Phanariote epoch, analysed objectively, are positive in matters that Chiaro does not deal with in this context (not the administration, not the modernization, not the and even he goes into "prinţ erudit şi mare iubitor de talente şi mai cu seama generos cu străinii"). Lastly, this is the bloody result of a political feud in which the stakes were very high, and in which all participants (of course, not the poor kids themselves) were equally violent and corrupt ("s-a rugat lui D-zeu în gura mare „să vie odată nemţii, ca să scape nenorocita ţară de jugul aspru"); also consider that Brancoveanu had actually been toppled by his relatives, and that his relatives eventually lost the throne for having themselves prayed for the German to come. Dahn 16:14, 29 October 2006 (UTC)
But granted: the article on Mavrocordatos himself should include a metion of this. Will add. Dahn 16:15, 29 October 2006 (UTC)
Parere personala: am mai citit cate ceva despre urmarile (benefice) ale domniilor fanariote, dar nu stiu cate din ele nu sunt de fapt rezultatul unei evolutii firesti a societatii si culturii, mai degraba decat un rezultat voit al unei anumite persoane, si rezultat direct al unei anumite actiuni deliberate... In fine, stiam ca opiniile lui Mavrocordat nu au legatura cu etnicitatea, ci cu politica. Singurii oamenii cu care a avut contact aici, si despre care putea sa-si faca o parere au fost boierii, cu care nu avea relatii bune (vezi reformele alea pro-populare, etc...). Si cum toti boierii erau valahi, e clar de unde opiniile lui. Mavrocordat chiar avea sange de vlah, bunica lui fiind fiica lui Ştefăniţă Lupu. Greier 16:48, 29 October 2006 (UTC)
Corectie, corectie: a lui Alexandru Iliaş Greier 16:52, 29 October 2006 (UTC)
Nu prea vad ale cui opinii ar fi fost motivate de etnicitate la vremea aia, si nu am foarte mult respect fata de opiniile motivate de etnicitate la vremea asta. In orice caz, ceea ce exemplifici aici este o opera de reconstructie istorica in functie de criterii irelevante si, prin definitia lor contradictorie, relative ("sangele" nu inlocuieste individualitatea, "specificul" nu inlocuieste initiativa personala, si "romanismul" nu inlocuieste divergentele politice in care, daca suntem neutri, nimeni nu are dreptate in principiu si nimemi nu greseste in principiu).
A propos: este foarte greu sa explici schimbarile de continut in absenta initiativei princiare- nu "evolutiile sociale" i-au eliberat pe serbi, ci Constantin Mavrocordat; nu "evolutiile sociale" au condus la aparitia unui grup de paraziti smecheri in Sfatul boieresc, ci smecherii insisi (niste smecheri care, dupa criteriile tale, erau foarte romani, si se luptau cu "grecii" birocrati ca sa nu piarda nici o parghie de control asupra societatii - de altfel, ca inventatori ai primei variante de discurs nationalist romanesc); nu "evolutiile sociale" sociale si nici "initiativa populara" i-au batut pe turci, ci prietenii tai rusi (cu sprijinul tuturor gruparilor nationaliste pana la 1812); nu "evolutiile sociale" au dat din nou prestigiu militar demnitatii de domn, ci turcii fanariotilor (asta si pentru ca romanii incepusera sa caute demnitate militara in diverse razmerite anti-otomane, adica in armata rusa); nu "evolutiile sociale" s-au dus sa-si faca o campanie electorala la Istanbul, ci Cantacuzinii din Valahia (ca sa nu discutam despre zecile de principi care au facut ceva asemanator cu mult inaintea lor)... Si lista poate continua... Dahn 20:17, 30 October 2006 (UTC)